CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRIBLÚRĂ s. f. piatră dură, sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcăminte rutieră. (< fr. criblure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
criblúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. criblúrii; pl. criblúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRIBLÚRĂ ~i f. Piatră dură fărâmițată mărunt și folosită ca îmbrăcăminte rutieră. /<fr. criblure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink