CRISTALOGRAFÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul formelor și al proprietăților fizice ale cristalelor (2). – Din fr. cristallographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRISTALOGRAFÍE f. Știință care se ocupă cu studiul cristalelor. /<fr. cristallo-graphie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRISTALOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază formele, proprietățile și legile de formare a cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallographie, cf. gr. krystallos – cristal, graphein – a descrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRISTALOGRAFÍE s. f. știință care studiază formele și proprietățile fizice ale cristalelor. (< fr. cristallographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cristalografíe s. f. (sil. -gra-), art. cristalografía, g.-d. cristalografíi, art. cristalografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cristalografíe f. (d. cristal și -grafie). Min. Știința cristalelor, a legilor după care se formează ele. – Creatoru eĭ e abatele Haüy (1743-1822).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRISTALOGRAFÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. krystallos „cristal” + graphe „descriere”) s. f. Știință auxiliară a mineralogiei care se ocupă cu studiul cristalelor. ◊ C. fizică, studiază proprietățile fizice ale cristalelor, dependența lor de structura atomo-cristalină și modificarea acestora sub acțiunea factorilor externi. ◊ C. chimică, studiază dependența dintre structura cristalină a unei substanțe și proprietățile ei chimice. ◊ C. optică, studiază efectele caracteristice apărute la propagarea luminii în cristale (birefringența, polarizarea luminii).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink