CRITICÁSTRU, criticaștri, s. m. (Rar) Critic neînsemnat (și lipsit de onestitate). – Cf. germ. Kritikaster.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRITICÁSTRU s.m. (Peior.) Critic mărunt, neînsemnat. [< germ. Kritikaster].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRITICÁSTRU s. m. (peior.) critic mărunt, neînsemnat. (< germ. Kritikaster)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
criticástru s. m., art. criticástrul; pl. criticáștri, art. criticáștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink