crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
crívină (crívini), s. f. – Grind cu arbuști sau tufișuri ce se formează de obicei la cotiturile rîurilor, pădurice aproape în mlaștină. – Var. crină, crivă, crivaie. Sl. (bg.) krivina „curbă”, din sl. krivŭ „strîmb” (DAR). Cf. crivac, crivală, crivăț.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crívină s. f., pl. crívine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crívină f., pl. ĭ (vsl. bg. krivina, cotitură, d. kriv, curb. V. crivăț). Mărăciniș pe malurile și cotiturile rîurilor. V. zăvoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRIVÍNĂ (‹ bg.) s. f. Insulă mică, alungită, situată în centrul unui curs de apă, adesea cu arbori, acoperită de ape la viituri.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink