CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord-est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÍVĂȚ n. Vânt rece, puternic, care suflă iarna dinspre nord-est. /<bulg. krivéc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÍVĂȚ s. (MET.) (franțuzism) acvilon, (prin Munt.) traistă-goală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRÍVĂȚ s. v. miazănoapte, nord.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crívăț s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crívăț n., pl. ețe (vsl. krivĭcĭ, d. krivŭ, cotit, strîmb, adică „vîntu care suflă strîmb”, nsl. krivec, crivăț; sîrb. krivac, criminal. V. crivac, crivină). Vîntu de nord orĭ nord-est (Mold.) orĭ de est (Munt.) care bate puternic ĭarna. Spre crivăț, spre partea de unde bate crivățu (spre Rusia). V. vînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink