CROITÓR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi2 + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROITÓR s. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. și vestul Olt.) șnaidăr. (~ul confecționează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
croitór s. m. (sil. cro-i-), pl. croitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CROITÓR ~i m. 1) Meșter care coase haine. 2) Insectă mare, cu antene lungi, care trăiește în tulpina stejarului. [Sil. cro-i-] /a croi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink