CROMOPLÁST, cromoplaste, s. n. (Biol.) Cromatoplast. – Din fr. chromoplaste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROMOPLÁST s.n. (Biol.) Cromatoplast. [< fr. chromoplaste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROMOPLÁST s. n. cromatoplast. (< fr. chromoplaste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROMOPLÁST s. (BIOL.) cromatoplast.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cromoplást s.n. (sil. -plast), pl. cromopláste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CROMOPLÁST (‹ fr. {i}; {s} cromo* + gr. plastos „modelat”) s. n. Corpuscul sferic sau poliedral, care se găsește în citoplasmă, distinct de cloroplast, și care elaborează pigmenți (caroten, xantofilă, licopen), ce determină culoarea fructelor, florilor și a organelor vegetative.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink