CROMOTIPÍE, cromotipii, s. f. 1. Metodă de tipărire în culori. 2. (Concr.) Imagine colorată obținută prin acest procedeu. – Din fr. chromotypie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROMOTIPÍE s.f. Reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; imagine colorată astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. chromotypie, cf. gr. chroma – culoare, typos – urmă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROMOTIPÍE s. f. reproducere litografică în culori, pe cale fotochimică. ◊ imaginea obținută. (< fr. chromotypie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cromotipíe s. f., art. cromotipía, g.-d. art. cromotipíei; pl. cromotipíi, art. cromotipíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CROMOTIPÍE ~i f. 1) Procedeu tipografic de imprimare în culori pe cale fotochimică. 2) Imagine în culori obținută pe această cale. /<fr. chromotypie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink