CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRONCĂNITÚRĂ s. v. croncănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink