Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cronic (adjectiv) , cronica (verb) , cronică (substantiv feminin)   
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRÓNICĂ s. letopiseț, (înv.) hronic. (~ lui Gr. Ureche.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. 2) fig. Care se prelungește multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÓNICĂ -ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseț; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HRÓNIC s.n. v. cronică.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HRÓNIC s. v. cronică, letopiseț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cronicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hrónic s. n., pl. hrónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crónic, -ă adj. (vgr. hronikós, d. hrónos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechĭ, în opozițiune cu acut. Fig. Beție cronică, beție veche. S. f., pl. ĭ (rar e). Istorie scrisă în ordinea timpuluĭ, an cu an: cronica luĭ Șincaĭ. Articul de ziar despre noutățile zileĭ: cronică politică, teatrală, artistică, financiară. Fig. Cronica scandaloasă, care povestește ceĭa ce e răŭ pe socoteala cuĭva. – Vechĭ și hrónică (s. f.) și hrónic (s. n., pl. e) după ngr.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRONICA, revistă politică, socială și culturală. Apare săptămînal, la Iași, din 1966.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA ANONIMĂ A BRAȘOVULUI PENTRU TRECUTUL ROMÂNILOR DIN ȘCHEI, cronică înmănunchind, fără un plan definit, știri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 și c. 1790.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA ANONIMĂ RACOVIȚEANĂ, cronica a doi autori anonimi care continuă letopisețul lui Miron Costin, relatînd evenimente din istoria Moldovei, cuprinse între anii 1661 și 1729. Partea a doua a cronicii, care începe cu 1705, are în centru domniile lui Mihai Racoviță, pe care-l prezintă în mod favorabil.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA BĂLENILOR („Istoriile domnitorilor Țării Românești”), cronică anonimă, scrisă spre sfârșitul sec. 17 de un autor atașat grupării boierești a Bălenilor. Narează evenimente cuprinse între 1290 și 1688.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA BUZEȘTILOR, cronică anonimă, în corpul „Letopisețului Cantacuzinesc”, păstrată într-o compilație din sec. 17. Scrisă de un autor apropiat familiei boierilor Buzești, comentează de pe pozițiile acestora luptele și victoriile lui Mihai Viteazul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA GHICULEȘTILOR, cronică anonimă, redactată pe la sfîrșitul sec. 18 de un autor atașat familiei Ghica. Cuprinde bogate informații referitoare la istoria Moldovei între 1695 și 1754.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA MOLDO-GERMANĂ, versiune prelucrată în limba germană a unui prototip comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare, relatează evenimentele domniei acestuia cuprinse între 1457 și 1499. Cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova păstrate pînă azi.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA MOLDO-POLONĂ, cronică prelucrată pe la mijlocul sec. 16 de un anonim polon după prototipul comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Cuprinde informații asupra istoriei Moldovei între 1352 și 1564.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA MOLDO-RUSĂ, cronică încorporată într-o colecție de cronici rusești de la sfîrșitul sec. 16. Narează, pornind de le prototipul comun al cronicilor Moldovei din sec. 15, evenimentele de la întemeierea Moldovei pînă la moartea lui Ștefan cel Mare (1504).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICA PICTATĂ DE LA VIENA (CHRONICON PICTUM VINDOBONENSE), cronică privind istoria maghiarilor. Cuprinde informații despre poporul român și, în special despre conflictul din 1330 dintre Basarab I, domnul Țării Românești, și Carol Robert, regele Ungariei; cuprinde c. 300 de miniaturi, care completează narațiunea.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRONICI, cărți din „Vechiul Testament”, scrise în ebraică, în jurul anului 300 î. Hr. Împreună cu Ezdra și Nehemia, de către același autor numit Cronist. Ele descriu istoria poporului evreu de la începuturi pînă la cucerirea Ierusalimului în anul 587 î. Hr.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)