CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe1. – Din ngr. hronográfia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRONOGRAFÍE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cro-nologică. [Art. cronografia; G.-D. cronogra-fiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe1. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cronografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink