CROTÓN s. m. arbust, arbore din familia euforbiaceelor, cu semințe conținând ulei toxic. (< fr. croton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
crotón m. ca plantă și n. ca substanță (vgr. króton, krótonos, ricin). Un copăcel eŭforbiaceŭ numit și odogacĭ (croton eluteria și croton cascarilla). Scoarța luĭ se întrebuințează în med. contra diareilor vechĭ, a catarelor pulmonare ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink