CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRUG s. v. boltă, cer, ciclu, firmament, orbită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crug s. n., pl. crúguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crug n., pl. urĭ (rus. krug, cerc, d. vsl. krongŭ). Vechĭ. Crîng, cerc, ciclu, órbită. Crugu luniĭ, ciclu lunar. V. pascalie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink