Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: crunt (adjectiv) , crunta (1 crunt) (verb) , crunta (1 cruntez) (verb)   
CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cruntá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crúntă / crunteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRUNT, -Ă, crunți, -te, Adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care provoacă suferințe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverșunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat. 3. adj. v. atroce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crunt (crúntă), adj.1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento.Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreți; refl., a-și încreți fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s. f. (pată de sînge; privire amenințătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a liniști, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crunt adj. m., pl. crunți; f. sg. crúntă, pl. crúnte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s´o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)