CRUP s. n. Afecțiune a laringelui la copil, caracterizată prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. – Din fr. croup.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRUP n. Afecțiune a laringelui la copii, caracterizată prin respirație zgomotoasă și printr-o tuse răgușită. /<fr. croup
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRUP s.n. Anghină difterică localizată pe laringe; (pop.) gușter. [< fr., engl. croup].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRUP s. n. anghină difterică localizată pe laringe. (< fr. croup)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRUP s. (MED.) 1. (pop.) gușter. 2. crup fals = pseudocrup.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crup adv. (reg.) în expr. a se îmbăta crup = a se îmbăta tun.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
crup adv. – În expresia beat crup „beat criță”. Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu, Lr., 121).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crup s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crup n., pl. urĭ (fr. croup, d. engl. croup). Angină difterică. V. angină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink