CRÚPE s. f. pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. – Din ucr. krupy.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÚPE f. pl. Produs alimentar obținut prin măcinarea mare a cerealelor (grâului, porumbului etc.). /<ucr. krupy
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÚPE s. pl. (reg.) bulgur. (Mănâncă ~ fierte în lapte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crúpe s. f. pl. – Boabe de grîu, griș, arpacaș; nume dat mai multor cereale măcinate, cu care se face terci. Sl. (sb., cr., pol., rut., rus.) krupa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 85; Miklosich, Etym. Wb.; Berneker 630; Conev 87). – Der. scrupos, adj. (sfărîmicios); scrupoșa, vb. (a deveni sfărîmicios). Sînt cuvinte curente în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crúpe (gastron.) s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crúpe f. pl. (vsl. sîrb. rut. krúpa, rus. krupá; ung. korpa, crupe; germ. graupe, arpacaș). Bulgur, pîsat. V. grisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui m*****n. – Din fr. croupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÚPĂ ~e f. Partea de dinapoi și de sus a corpului unor mamifere (de la șale până la coadă). /<fr. croupe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui m*****n. [< fr. croupe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRÚPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRÚPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
CRÚPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șaucă. (~ la cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crúpă (crúpe), s. f. – Partea dinapoi și de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe. – Der. crupier, s. m., din fr. croupier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crúpă (zool., geogr.) s. f., g.-d. art. crúpei; pl. crúpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crúpă f., pl. e (fr. croupe, d. germ. kruppe. V. grup). Partea din apoĭ a spinăriĭ vitelor (sapa, șaŭca).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÚPE s.f. pl. Boabe de cereale prelucrate, întregi (orez șlefuit sau glasat, arpacaș de grâu și de orz), fragmentate (ovăz, orz, hrișcă, măcinate grosier, bulgur, cușcuș, griș, mălai, făină), laminate (fulgi de ovăz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleți, floricele de porumb).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink