CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui m*****n. – Din fr. croupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui m*****n. [< fr. croupe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRÚPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRÚPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
CRÚPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șaucă. (~ la cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crúpă (crúpe), s. f. – Partea dinapoi și de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe. – Der. crupier, s. m., din fr. croupier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crúpă (zool., geogr.) s. f., g.-d. art. crúpei; pl. crúpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crúpă f., pl. e (fr. croupe, d. germ. kruppe. V. grup). Partea din apoĭ a spinăriĭ vitelor (sapa, șaŭca).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÚPĂ ~e f. Partea de dinapoi și de sus a corpului unor mamifere (de la șale până la coadă). /<fr. croupe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink