Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CRÂMPOȚÍ, crâmpoțésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÂMPOȚÍ vb. v. ciopârți sfârteca, sfâșia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crâmpoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâmpoțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CRÂMPOȚÍ ~ésc tranz. reg. 1) (obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. 2) A mânca puțin, luând de ici, de colo câte o bucățică. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea [!] am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink