Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÂȘCÁ vb. v. scrâșni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crâșcá vb., ind. prez. 3 sg. crâșcă; conj. prez.3 sg. și pl. crâște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CRÂȘCÁ crâșc intranz. pop. 1) A con-tracta cu putere fălcile, producând cu dinții un scârțâit specific; a scrâșni. 2) (despre zăpada înghețată) A produce un zgomot ascuțit și strident la apăsare (sub picioare); a scârțâi. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crîșcá (crấșc, crâșcát), vb. – 1. A scrîșni din dinți. – 2. A trosni, a scîrțîi. – 2. A trosni, a scîrțîi. – Var. (s)cîrșca, (în)crișca. Creație expresivă, ca crîcni, scrîșni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crîșc, V. scrîșnesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink