CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRĂPĂTÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. v. despicătură. 3. v. întredeschizătură. 4. căscătură. (O mică ~ în perete.) 5. v. fantă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crăpătúră f., pl. ĭ. Loc crăpat, apertură: crăpăturile pămîntuluĭ cînd e secetă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRĂPĂTÚRĂ ~i f. 1) Plesnitură în-gustă; fisură. 2) Spațiu îngust între o fereastră sau o ușă și tocul ei. /<lat. crepatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink