Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
CÚȚU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Cățel. ◊ Expr. (Fam.) Să-mi zici (mie) cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – Cf. bg., scr. kuče, magh. kuszi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚȚU interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine, un cățel). /cf. bulg., sb. kuțe, ung. kuszi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚȚU s. v. cățel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúțu interj.1. Servește pentru a chema cîinii. – 2. (S. m.) Cîine, cățel. – Var. (1) cuciu. Creație expresivă, comună unui număr mare de limbi; cf. it. cuccio (sicil. guzzu, calabr. coci-coci, cuci-cuci, calabr. cucciu „cîine”), astur. cuzo „pui de cîine”; gal. cuz-cuz, alb. kuč, ngr. ϰούτσι-ϰούτσι, tc. küçük „cățeluș”, bg., sb. kuče, mag. kuszi.Der. cuță, s. f. (cățelușă); cuțuire, s. f. (Olt., codoașă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cúțu s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cúțu/cúțu-cúțu interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cúcĭu-cúcĭu și cúțu-cúțu, interj. de chemat cîniĭ [!] (ung. kutya, cîne, alb. kutš, cîne, cucĭu, sîrb. bg. kuče, cățel, pol. kuciu-kuciu, turc. kyčy-kyčy, cucĭu-cucĭu; it. cuccio, cățel. Bern. 1, 636; REW. 4789. V. coteĭ). V. țibă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)