Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CUART, -Ă adj. din patru în patru. ◊ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr. quart)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUART s. v. sfert.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuart (-turi), s. n.1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de gardă în marină. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Și în forma cuartă, s. f. (înv., contribuție pe recoltă, sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din it. quartetto.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUÁRȚ ~uri n. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică și în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUARȚ s. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUARȚ s. (MIN.) (reg.) bicaș, (Ban.) beică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cuarț s. n., pl. cuárțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cŭarț și cvarț n., pl. urĭ (germ. quarz). Min. Oxid de siliciŭ (SiO2). – E solid, incolor saŭ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietățĭ: cristalu de stîncă, cŭarțu ialin (p. instrumente optice), cŭarțu saŭ topazu fumuriŭ, morionu (negru), safiru, (sineliŭ saŭ albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals orĭ spaniol, limoniŭ), cŭarțu de Compostela (cărămiziŭ), aventurina (galbenă închisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru), ochĭu de pisică (cu fire de amiant), ochĭu de tigru (galben închis mătăsos), păru Veneriĭ (cu cristale de rútil), cŭarțu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru), nisipu, ĭaspu, calcedonia, cremenea, agata și opalu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUÁRȚ (‹ germ., fr.) s. n. Dioxid de siliciu natural, divers colorat: incolor (cristal de stîncă), violet (ametist), negru (morion), galben (citrin), verde cu microgeode de actinot (prasen), galben cu irizații (aventurin). Prezintă varietăți criptocristaline: calcedonie, crisopraz, opal, jasp, silex, diatomit, gelzerit. Se formează în toate procesele petrogenetice și este cel mai răspîndit mineral din natură (16%), alături de feldspați. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în optică, în ind. sticlei etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)