Dex cub

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

CUB s.n. 1. Corp geometric care are șase fețe pătrate egale între ele. 2. Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar].

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus)

CUB s. (GEOM.) hexaedru regulat.

cub adj. m., pl. cubi

cub s. n., pl. cúburi

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate [!] egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa [!]. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip.

CUB¹ ~uri n. 1) Corp geometric care are șase pătrate egale. 2) Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii matematice. /<fr. cube, lat. cubus

CUB² ~i adj. : Metru (sau centimetru, decimetru etc.) ~ unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică având latura cât dimensiunea liniară respectivă. /<fr. cube, lat. cubus