CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coș, folosit pentru fuziunea fontei. [Pron. -lou. / < fr. cubilot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUBILÓU ~ri n. Cuptor vertical, în formă de cilindru, căptușit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. /<fr. cubilot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink