CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoánă, coánă s. f.] – Cf. ngr. kokkóna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUCOÁNĂ s. v. doamnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUCOÁNĂ s. v. sticlete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cucoánă s. f., g.-d. art. cucoánei; pl. cucoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cucóană, V. cocoană.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUCOÁNĂ ~e f. 1) Termen de politețe sau de respect pentru o femeie măritată. 2) depr. Femeie căreia nu-i place să muncească. [G.-D. cucoanei; Sil. -coa-nă] /cf. ngr. kokkóna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TALPA-CUCOÁNEI s. v. salvie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocoánă (vest) și cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde și ngr. kokkóna, cocoană, și turc. kokóna, cocoană creștină, kokonoz, tînăr cochet, coconaș, kúkla, [ngr. rus. kúkla] păpușă, din aceĭașĭ răd. cu cocă, cocoloș ș. a. nenumărate). Vechĭ. Fată de boĭer saŭ de domn. Azĭ. Fam. Nevastă de boĭer saŭ damă bine îmbrăcată: boĭeru și cocoana e [!] la plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roș. – Maĭ fam. coana (Catinca), coană (Catincă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink