Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cucon (substantiv masculin) , cuconi (verb tranzitiv)   
CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cuconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUCÓN s. m. v. cocon1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CUCONÍ ~ésc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CUCONÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUCÓN s. v. domn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cucón (termen de politețe pentru un bărbat) s. m., pl. cucóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cocon m., voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechĭ. Azĭ. Maram. Copilaș, prunc. Maram. Băĭat, băĭețel. Vechĭ. Copil de boĭer sau de domn. Azĭ fam. Epitet onorific îld. domnu: sărut mîna, cucoane Ĭorgule! – Maĭ fam. conu, coane. – În est cu-. V. copil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s´a coconit mitocanca asta! – În est cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cucón, V. cocon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)