CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúcură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cúcură (tolbă de săgeți, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1. cúcură f., pl. ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, alb. kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2. cúcură f., pl. ĭ (cp. cu ung. kukora, încovoĭat). Nord. Cormană.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÚCURĂ1 ~e f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. /<ngr. kukora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚCURĂ2 ~e f. înv. Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink