Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cuirasa (verb tranzitiv) , cuirasare (substantiv feminin)   
CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de a cuirasa.V. cuirasa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUIRASÁRE s.f. Acțiunea de a cuirasa. [< cuirasa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
cuirasáre s. f. (sil. cu-i-), pl. cuirasări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUIRASÁ, cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUIRASÁ vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUIRASÁ vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cuirasá vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)