CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUIÚȚ s. v. cuișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuiúț s. n., pl. cuiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink