CUIȘÓRIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoríță. – Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUIȘORÍȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUIȘORÍȚĂ s. v. răcovină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuișóriță/cuișoríță s. f., g.-d. art. cuișóriței/cuișoríței; pl. cuișórițe/cuișoríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink