CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULEGÁR s. (TIPOGR.) culegău, vingalac, (rar) colțar, compozitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culegár s. n., pl. culegáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULEGÁR ~e n. poligr. Placă metalică în care zețarul așază una câte una literele în rânduri egale, formând textul care urmează să fie tipărit; vingalac. /a culege + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink