Dex culege

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai È™i adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obÈ›ine, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecÈ›iona. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretenÈ›ios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare È™i a le aÈ™eza în culegar; a zeÈ›ui. ◊ MaÈ™ină de cules = maÈ™ină cu ajutorul căreia se execută operaÈ›iile de culegere È™i de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culeséi, part. cules] – Lat. colligere.

CULÉGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

culége (culég, culés), vb. – 1. A strînge (se spune mai ales despre acÈ›iunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecÈ›iona, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (ÃŽn Trans.) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zeÈ›ui. – Mr. culeg, megl. culegu. Lat. collÄ­gÄ•re (Diez, I, 132; PuÈ™cariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); cf. it. cogliere, prov. colhir, fr. cueillir, cat. cullir, sp. coger, port. colher. Cf. È™i alege. – Der. cules, s. n. (strînsul recoltei); culegător, s. m. (bărbat care adună recolta; zeÈ›ar); culegătoreasă, s. f. (femeie care adună recolta); culegar (var. culegău), s. n. (instrument de metal în care zeÈ›arul aranjează literele). Din acelaÈ™i cuvînt lat. provin, prin der. neologică din fr., colectă, s. f. È™i ceilalÈ›i der., cf. aici.

culége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culég, 1 pl. culégem, perf. s. 1 sg. culeséi, 1 pl. culéserăm; part. culés

A CULÉGE culég tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obÈ›ine în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe părÈ›i, punând laolaltă; a aduna; a strânge. ~ pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice È™i aÈ™ezându-le în culegar; a zeÈ›ui. /<lat. colligere