CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULEGĂTÓR s. 1. colecționar. (~ de folclor.) 2. (TIPOGR.) zețar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culegătór s. m., pl. culegătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULEGĂTÓR ~i m. 1) Lucrător care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat în culegerea literelor tipografice după manuscris; zețar. 3) rar Persoană care adună obiecte pentru colecție; colecționar. /a culege + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CULEGĂTOÁRE s. (TIPOGR.) zețăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culegătoáre s. f., g.-d. art. culegătoárei; pl. culegătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink