CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULMÍȘ s. v. coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, sprânceană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culmíș s. n., pl. culmíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink