CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cumetríe s. f. (sil. -tri-), art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUMETRÍE ~i f. 1) Petrecere, ospăț care se organizează după botez. 2) Relații de rudenie între cumetri. ◊ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. [Art. cumetria; G.-D. cumetriei; Sil. -tri-e] /cumătru + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink