CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMINȚÉNIE f. 1) Comportare a copilului sau a omului cuminte. 2) Judecată sănătoasă; deșteptăciune. /a (se) cuminți + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUMINȚÉNIE s. 1. v. ascultare. 2. v. chibzuială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cumințénie s. f. (sil. -ni-e), art. cumințénia (sil. -ni-a), g.-d. cumințénii, art. cumințéniei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink