Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CUMINȚÍT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMINȚÍT adj. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Un om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CUMINȚÍ ~ésc tranz. A face să se cumințească. /Din cuminte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CUMINȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. 2) A deveni (mai) serios și (mai) cumpătat. /Din cuminte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUMINȚÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cumințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumințeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink