Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CUMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației). Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț. – V. cumpăra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMPĂRÁRE s. achiziționare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Cumpărare ≠ vânzare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cumpăráre s. f., g.-d. art. cumpărării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A câștiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CUMPĂRÁ cúmpăr tranz. 1) (obiecte, lucruri) A obține contra plată. 2) (persoane) A câștiga de partea sa, dând mită; a mitui. /<lat. comparare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUMPĂRÁ vb. a achiziționa, a lua, a procura, a târgui, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (~ cele necesare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A cumpăra ≠ a vinde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cumpărá (cúmpăr, át), vb. – 1. A intra în posesia unui lucru plătind. – 2. (Rar) A examina, a aprecia. – 3. A mitui, a corupe. – Mr. (a)cumpăr, (a)cumpru, (a)cumpur, megl. cumpur, istr. cumpru. Lat. compărāre (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094; DAR); cf. it. comp(e)rare, v. fr. comperer, prov., cat., sp., port. comprar. Mai puțin probabilă der. de la un lat. *comperāre (Diez, I, 305; Densusianu, Hlr., 83). – Der. cumpărător, adj. (de vînzare, care se poate cumpăra); cumpărător, s. m. (persoană care cumpără); cumpărătoare, s. f. (cumpărare, achiziționare); cumpărătură, s. f. (cumpărare; marfă, obiect cumpărat); (ră)scumpăra, vb. (a recupera; a izbăvi; a scuti; a compensa, a despăgubi), cu suf. -răs (cf. Candrea-Dens., 441-2).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cumpărá vb., ind. prez. 1 sg. cúmpăr, 3 sg. și pl. cúmpără
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink