CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUMPĂRĂTÚRĂ ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink