CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚMUL s.n. Deținerea mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. [< fr. cumul, cf. lat. cumulus – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÚMUL s. n. 1. deținere a mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. 2. (gram.) deținere a mai multor valori sau funcții de către un cuvânt, o expresie. (< fr. cumul, lat. cumulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÚMUL s. cumulare. (~ de funcții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúmul s. n., pl. cúmuluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÚMUL ~uri n. 1) Deținere concomitentă (de către o persoană) a mai multor funcții remunerate. 2): ~ de infracțiuni situație în care, printr-o acțiune, se săvârșesc mai multe infracțiuni. /<fr. cumul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink