cuníță, cuníțe, s.f. (înv.) impozit pentru cirezile de vite aduse în țară pentru pășunat; văcărit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink