Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUPLÁ vb. (TEHN.) a acupla.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A cupla ≠ a decupla
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUPLÁRE (‹ fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink