CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUPLÉT s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ◊ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo. ◊ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cuplét (cupléte), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (b****l), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cuplét s. n. (sil. -plet), pl. cupléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUPLÉT ~e n. Poezie umoristică sau satirică cu refren. /<fr. couplet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink