Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile. 2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊ Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit. Cuptor de var = varniță. 3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUPTÓR s. 1. (Ban.) șparhat. (~ de pâine.) 2. (reg.) rolă, tobă. (~ la mașina de gătit.) 3. v. vatră. 4. cuptor de var = varniță. 5. cuptor înalt v. furnal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUPTÓR s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, iulie, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, sobă, toropeală, zăduf, zăpușeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuptór (cuptoáre), s. n.1. Construcție de cărămidă, piatră etc. pentru copt pîinea. – 2. Mașină de gătit, plită. – 3. Cantitate de pîine coaptă o dată. – 4. Sobă în casele de țară, vatră. – 5. Arșiță, căldură mare. – 6. Luna iulie. – Istr. coptor. Lat. *coctorium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277; Candrea-Dens., 371; REW 2019; Jokl, BA, IV, 195; DAR); cf. alb. koftor, abruz. kottora „ceaun”, calabr. cuttuoru, it. cottoio (Battisti, II, 1140). Cf. coace.Der. cuptorar, s. m. (lucrător la un cuptor); cuptorie, s. f. (acoperiș de protecție la cuptorul casei, în Trans.); cuptoriș, s. n. (Trans., nișă făcută de obicei pe fundul gropii pentru a pune sicriul lateral). După Capidan, Raporturile, 223 și Mladenov 251, din rom. provine bg. koptor „balegă uscată”; pare însă mai puțin probabilă legătura acestui cuvînt cu coptură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cuptór s. n., pl. cuptoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUPTÓR ~oáre n. 1) Construcție pentru copt pâinea și alte produse de panificație. 2) Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se coc odată. 3) Parte de deasupra a acestei construcții, care se încălzește. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce noră pe ~ a se însura. 4) Despărțitura de jos la mașina de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate. 5) Instalație industrială pentru topirea metalului sau pentru alte operații tehnice. ◊ ~ de var instalație unde se arde piatra de var; varniță. 6) fig. Căldură mare și dogoritoare; caniculă. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)