CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURAMÁ s. v. chetă, colectă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curamá (-ále), s. f. – Cotizație, contribuție. Tc. gurama „totalitatea creditorilor”, prin intermediul ngr. ϰουραμᾶς (Șeineanu, II, 149; Lokotsch 682). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curamá s. f., art. curamáua
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink