CURBILÍNIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Curb(ă) + linie (după fr. c********e).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURBILÍNIU, -IE adj. Care urmează o linie curbă; cu linii curbe; închis între linii curbe. [Pron. -niu. / cf. fr. c********e].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURBILÍNIU, -IE adj. care urmează o linie curbă; închis între linii curbe. (după fr. c********e)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Curbiliniu ≠ rectiliniu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
curbilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. curbilínie (sil. -ni-e); pl. m. și f. curbilínii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURBILÍNIU ~e (~i) Care are formă de curbă; care este alcătuit din linii curbe. [Sil. -li-niu] /curbă + linie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink