CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Curgător ≠ stătător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURGĂTÓR1 adv. (despre felul de a vorbi) Ușor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfășoară natural și fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink