CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĩu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚRIU n. Element radioactiv sintetic. /<fr. curium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
curiu s. n. [pron. cüriu], art. curiul; simb. Cm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÚRIU (‹ fr. {i}; {s} Curie) s. n. Element chimic (Cm; nr. at. 96, m. at. 247), radioactiv, transuranic, din familia actinoidelor. Metal de culoare argintie. A fost obținut (1944) de chimiștii americani G. Th. Seaborg, A. Ghiorso ș.a., prin bombardarea plutoniului-239 cu particule α.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink