CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURMĂTÚRĂ s. (GEOGR.) șa, (reg.) deșilătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURMĂTÚRĂ ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink