Dex curs

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcția unei ape curgătoare. 2. (Înv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ◊ Loc. prep. În cursul... = în timpul cât durează ceva. În curs de... = în timp de... 2. Desfășurare, mers, direcție a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua în considerare, a rezolva o cerere. III. Preț sau cost, la un moment dat, al unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de valoare. ◊ Cursul acțiunilor = prețul la care se vând și se cumpără acțiunile la un moment dat. Cursul bursei = prețul la care este cotată la un moment dat, la bursă, o hârtie de valoare, o valută străină etc. ♦ Putere de circulație a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri după fr. cours).

CURS², cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri; p. ext. oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecții tipărite, șapirografiate sau dactilografiate în volum (și servind ca manual). – Din fr. cours.

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, făcută la o catedră de învățământ superior sau forma unui ciclu de lecții sau prelegeri; (p. ext.) oră sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reunește un ciclu de lecții sau de prelegeri. II. Preț al unității bănești dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești din celelalte țări; preț variabil, stabilit la bursă, pentru valută, hârtii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].

CURS¹ s. n. 1. ciclu de lecții sau prelegeri ținute la o catedră de învățământ superior. 2. volum care reunește un asemenea ciclu. (< fr. cours)

CURS² s. n. 1. preț variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără și se vând valutele și hârtiile de valoare. 2. preț al unității monetare dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești ale altei țări. ♦ în ŭl = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere. (< lat. cursus, fr. cours)

CURS s. 1. (GEOGR.) curent, (înv. și reg.) scursură, (reg.) scurs, scursoare, (înv.) cursoare. (~ul apei.) 2. v. albie. 3. interval, răstimp, timp, vreme, (înv.) diastimă. (În ~ de un veac.) 4. v. evoluție. 5. direcție. (Un ~ neașteptat al evenimentelor.) 6. (EC. POL.) valoare. (~ul dolarului.) 7. (EC. POL.) rată. (~ul schimbului.)

CURS s. 1. v. prelegere. 2. v. oră.

CURS s. v. alergare, cursă.

curs (curgere, mers, expunere) s. n., pl. cúrsuri

CÚRE vb. III v. curge.

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în vițe până pe spate. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mișca necontenit la vale. ◊ ~ gârlă a veni cu prisosință. 2) fig. (despre ființe sau vehicule) A se deplasa în lanț; a veni într-un șuvoi permanent. 3) fig. (despre viață, unități de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belșug. 5) (despre învelitori, acoperișuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieși prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mișca continuu într-un anumit sens și într-un anumit spațiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puțin și succesiv. Grâul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se înșira cu ușurință. /<lat. currere

CURS¹ ~uri n. 1) Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei. 2) Întindere a unei ape de la izvoare până la vărsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durată de timp. ◊ În ~ de... în timp de... 4) Desfășurare a unui eveniment. În ~ul pregătirilor... ◊ Lucrări în ~ lucrări care se înfăptuiesc. A da ~ unei cereri a înainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Prețul care se stabilește la bursă (pentru valută, hârtii de valoare, polițe etc.). 6) fin. Prețul unei unități bănești străine, exprimat în unități bănești naționale. /<lat. cursus, fr. cours

CURS² ~uri n. 1) Expunere a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri. 2) Totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 3) Carte cuprinzând un ciclu de lecții sau prelegeri. 4) la pl. Formă de învățământ (ridicare a calificării, reprofilare etc.) de scurtă durată. ~uri serale. /<fr. cours

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.

CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. și reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna.

CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieși, rezulta, scurge, trece, urma.

cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.

cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A c*rge un lichid. – 3. A se sc*rge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se sc*rge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se sc*rge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a dec*rge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. c*ra. Mr. c*r, c*rare, megl. c*r. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și c*rînd, c*rge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin c*rge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie c*ră în loc de c*rge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu c*ra „a c*răța”, prin intermediul var. Der. c*rător, adj. (care aleargă; c*rent); c*rătoare, s. f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la c*ra „a c*răța”; c*rător, s. n. (brînză în calup); c*răre, s. f. (înv., sc*rgere; înv., s****ă); c*rătură, s. f. (vas pentru a transvaza vinul); c*rsoare, s. f. (c*rs revărsare; diaree; trecere a timpului; dec*rs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. c*rsoria; c*rsură (var. c*rsătură), s. f. (c*rs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. c*rsura; sc*re (var. sc*ra), vb. (a c*rge, a se revărsa, a se sc*rge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; sc*rsoare (var. sc*rs(ăt)ură), s. f. (sc*rgere; flux; puroi; drojdie, depunere); înc*ra, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *inc*rrare, factitiv de la c*rrere, cf. Candrea-Dens., 463; înc*rătură (var. înc*rătoare), s. f. (c*rsă de cai; hipodrom). – Cf. c*rsă, c*rînd. Der. neol. c*rent, adj., din lat. correntem, fr. courant; c*rent, s. m.; c*renta, vb. (a electrocuta); c*rs, s. n., din fr. cours; c*rsă, s. f., din fr. course; c*rsier, s. m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; c*rsist, s. m.; c*rsiv, adj., din fr. c*rsif; c*rsivitate, s. f.; c*rier, s. m., din fr. courrier; c*rtier, s. m., din fr. courtier; c*rtaj, s. n., din fr. courtage.

cúrge (-g, cúrs), vb. – 1. A se prelinge o masă lichidă. – 2. A pluti. – 3. A produce, a cauza. – 4. A se vărsa (un rîu). – 5. A ieși, a supura o secreție din corp. – 6. A se revărsa, a da pe dinafară. – 7. A pierde lichid un vas. – 8. A veni în număr mare. – 9. A se răspîndi. – 10. A se dezvolta. – 11. A trece (timpul), a se sc*rge (timpul). – 12. A dec*rge, a proveni. – 13. A cădea, a se împrăștia. – 14. A recădea. – 15. A circula (sîngele). De la vb. a c*re, modificat după un întreg grup de verbe care au o formă identică la part. trecut și la perf. simplu: c*rg a fost refăcut după c*rs, ca mers, șters, ung, sting, împung, dreg, etc. (după Pușcariu 455; DAR și Pușcariu, Lr., 22, numai prin analogie cu merg și pentru a evita omonimia de la prezent cu c*r; cf. Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 421; Candrea-Dens., 457). Fundamental are aceleași sensuri cu c*re, dar se aplică numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipsește sensul de „a fugi, a alerga”, propriu lui c*re. – Der. c*rgător, adj. (care c*rge; fluid); c*rsător, adj. (înv., c*rgător); dec*rge, vb. (a proveni), format din fr. découler de la couler; dec*rs, s. n. (transc*rs); sc*rge, vb. (a vărsa; a goli; a prelinge; a se vărsa un rîu; a trece timpul), care reprezintă, prin intermediul lui a sc*re și cu aceeași modificare ca c*rge, lat. excŭrrĕre (Candrea-Dens., 461; Candrea); inc*rge, vb. (a invada, a face o inc*rsiune, a pătrunde), cuvînt literar folosit în Trans., format după modelul lat. incŭrrĕre.

cúrge vb., ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs

CURS¹ (‹ fr., lat.) s. n. I. 1. Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcția unei ape curgătoare. ◊ C. de apă = tip de ape curgătoare de suprafață sau subterane, concentrate pe o albie proprie, cu un traseu bine definit (pîrîu, rîu, fluviu etc.). II. Fig. 1. Interval de timp, durată. ◊ Loc. În cursul... = în timpul, în perioada. 2. Desfășurare, direcție a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua în considerare, a rezolva o cerere. III. (FIN.) Prețul cu care se cumpără sau se vinde la un moment dat o hîrtie de valoare, reprezentînd punctul de echilibru între între cererea și oferta unei valori date, la un moment dat. ◊ C. al schimbului (sau valutar) = prețul acordat la un moment dat în valuta națională a unei țări pentru o unitate sau un număr de unități bănești ale altei țări la cumpărarea de devize. Acest c. se formează pe baza parității, în funcție de de cererea și oferta de devize. ◊ Cursul acțiunilor = prețul la care se vînd și se cumpără acțiunile la un moment dat. ◊ Cursul bursei = prețul la care este cotată la un moment dat, la bursă, o hîrtie de valoare, o valută străină etc. ◊ C. de revenire = raportul dintre prețul intern în moneda națională și prețul extern, în valută, la una ori mai multe mărfuri sau servicii; la export, exprimă cheltuiala internă cu care se obține prin exportul de mărfuri sau servicii o unitate valutară străină, iar la import indică cîte unități monetare naționale se obțin din desfacerea internă a mărfurilor și serviciilor importate pentru fiecare unitate valutară străină cheltuită în acest scop. ♦ Putere de circulație (a banilor). ◊ C. forțat = cursul pe care îl au banii de hîrtie emiși, care nu au valoare proprie și nu sînt convertibili.